Shalys - part 2 - October 2009

Posted a long time ago... on a different blog.

"Te-ai intrebat vreodata cum de e atat de puternica o privire?

Cum de simti ca esti privit(a)? Ce iti spune tie asta? Privirea nu are o existenta fizica, nu are un corp, nu are substanta. Percepem lumina reflectata de mediul inconjurator si, in mod pur intamplator si de cei din jurul nostru. Doar atat, o serie de fotoni, o mana de fire de nisip luminos aruncata in fata noastra de un corp ceresc cvasi-etern pentru noi...

Si totusi, lasand la o parte mecanismele fizice, ce este privirea? Mergi pe strada si atentia iti este atrasa de un caracter zglobiu, care rade cristalin la masa unei terase, aflat la un suc cu o cunostinta... si, dupa ce i-ai analizat persoana pret de cateva clipe, te priveste direct si fara sovaiala.

Sunt in metrou, prada apatiei cotidiene... si privirile imi aterizeaza asupra unei persoane de pe banca din fata mea, care este absorbita de prima parte a noului capitol pe care l-a inceput in aceasta seara, dupa ce a terminat cu orele de serviciu... Si isi ridica ochii, fix in ochii mei. Si ceva arde...

Oare, intre cadrele pe care creierul nostru le proceseaza in fiecare clipa, sufletul nostru se intinde catre cealalta persoana si astfel ne dam de gol? Oare, inainte de a clipi, ochii nostri absord o farama din energia celuilalt si astfel el/ea simte ca este jefuit de propria persoana, aruncandu-ne imediat o privire ce pare a ne pedepsi pentru indrazneala noastra? Oare?..."

Shalys - part 1 - September 2009

Posted a long time ago... on a different blog.

"Inca o zi se apropie de sfarsit... Obosit, pe drum spre casa... In metrou, aceleasi priviri opace... Aceiasi ochi sclipind in lumina rece, lipsiti insa de stralucire...

Intr-o statie, in vagon intra un cuplu... grabiti amandoi, ea parand apasata de un gand... Si el privea in gol... Sotia se aseaza si sesizez ca impreuna cu ei este si o fetita, de nu mai mult de 13 ani...

Lumina incepu imediat sa fie mai calda... 2 bobite de sidef scanteiau de langa sotie... 2 stelute de zapada, inconjurate de aripioarele unor fluturi...
Cat ai clipi, fetita inconjura tot vagonul dintr-o privire si se opri asupra mea... Zambi strengareste si un zambet se instala confortabil, fara sa-mi dau seama, si pe buzele mele...

Puteam fi in alt vagon... Fetita putea sta pe alta banca... Am fi putut amandoi sa luam trenuri diferite... In aceasta mare de alternative, sansele de a ne intalni erau doar niste stropi...
Stropi de fericire..."