Posted a long time ago... on a different blog.
"Te-ai intrebat vreodata cum de e atat de puternica o privire?
Cum de simti ca esti privit(a)? Ce iti spune tie asta? Privirea nu are o existenta fizica, nu are un corp, nu are substanta. Percepem lumina reflectata de mediul inconjurator si, in mod pur intamplator si de cei din jurul nostru. Doar atat, o serie de fotoni, o mana de fire de nisip luminos aruncata in fata noastra de un corp ceresc cvasi-etern pentru noi...
Si totusi, lasand la o parte mecanismele fizice, ce este privirea? Mergi pe strada si atentia iti este atrasa de un caracter zglobiu, care rade cristalin la masa unei terase, aflat la un suc cu o cunostinta... si, dupa ce i-ai analizat persoana pret de cateva clipe, te priveste direct si fara sovaiala.
Sunt in metrou, prada apatiei cotidiene... si privirile imi aterizeaza asupra unei persoane de pe banca din fata mea, care este absorbita de prima parte a noului capitol pe care l-a inceput in aceasta seara, dupa ce a terminat cu orele de serviciu... Si isi ridica ochii, fix in ochii mei. Si ceva arde...
Oare, intre cadrele pe care creierul nostru le proceseaza in fiecare clipa, sufletul nostru se intinde catre cealalta persoana si astfel ne dam de gol? Oare, inainte de a clipi, ochii nostri absord o farama din energia celuilalt si astfel el/ea simte ca este jefuit de propria persoana, aruncandu-ne imediat o privire ce pare a ne pedepsi pentru indrazneala noastra? Oare?..."
No comments:
Post a Comment